l-am privit în ochi
aşa cum era
gol de iubire
ciutură spartă
înţelepciunea
fântână cu lanţul rupt
cum să te mai caţeri
înspre izvoare ploaie
curată?
se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept
avan despletit
oglindă opacă
printre firidele umblătoare ale mării
cu-o mână atinsese o fărâmă de cer
cu cealaltă fura trepte
spre adânc
minţind de a nu-i fi spus nimeni
că veşnicia poartă chip smerit
îl vedeam
o dimineaţă
care-a uitat să se facă
deoparte îngerul plângea
aşa te-am clădit?
Uneori e bine să nu fii tu, să fii ele
-
E una dintre chestiile pe care le-am spus în primul webinar The Sisterhood
Society, unde am vorbit despre depresie. Că toată lumea e sus și tare pe
asta ...
Acum o săptămână