Nunta dacică

mi-e dorul de luceafăr

cu jugul cuvântului care poate încovoia nesfârşirea
şi ochii-ţi mai adânci decât o fântână
atârnată spre cer
sapi în sinele meu icoane
aşa cum dumnezeu mi-ar atinge cu un deget      
inima

ştiu că e aur în tine
şi mă vreau daurită
tu singurul în stare să ofere ceva
pe un suflet condamnat la iubire

să aflu de la tine cum se cheamă pe marte
privighetorile
să-ţi înfloresc sub privire
grădină însetată sub o ploaie divină
să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru
ridică-te
ca şi cum niciun rău
nu mă mai poate locui

vrednică de a fi vrednică
schimb şoapte cu propriile-mi gânduri
iată-mă pasăre spin sfâşiată între mine şi mine
vis cu luceferi
geamătul pietrei între real şi real

act de iubire faţă de propria-mi inimă
înţelepciunea
oare-am aflat şi-am uitat
că-mi sunt singur răscumpărător

vacanţă la Strei

noaptea toate sălciile sunt albe

o lună plină
cu braţele încolăcite de gâtul nopţii
un cer spuzit privirea ta
eu râul răscolit
în care se-mbăiază pătimaş                  

toate stelele

apă de fior mă străbaţi
cum ar coborî sunetul infinitului
într-o lume finită

n-am să pot ridica între noi
decât un zid de fluturi
şi zodia apei
ca o rugăciune de taină
într-o mănăstire curgătoare

lasă-mă
lasă-mă
lasă-mă înflorit să-ţi pictez
sărutul din palmă
cum o iubire plină de iubire
când se aşază în albia de sine

o duminică obişnuită...

tradiţionala nedeie Râu de Mori

 prezentând artişti adevăraţi

colegi de cântec Norica Haţegan, Eugen Mihăilă
 
 Nicoleta Voica

 lia-ciocârlia noastră

 Doiniţa şi Ionuţ Dolănescu

 cu viitoarea stea, Maria Elena Stanciu

Florin Mureşan şi prietenii, sau o săptămână de vis...

la Brad, Ţara aurului, cu Bianca Brad

 există printre noi sfinţi

 Mănăstirea Criscior

 Casa dacului Crişan

 seara ardelenească la Cinciş

 seară ţigănească, întocmai de Sânziene

când doctorul e puţin poet

n-am văzut niciodată
copacul de rodie înflorit
dar trebuie că poartă gândul cireşului copt 
din privirea ta
când te cuprind şerpoaică

ţi-e poemul estetică pe cord deschis
mi-aş vrea inima în perfectă legalitate
şi viaţa ca un exerciţiu de moarte a morţii
fericirea nu e un loc de muncă
îţi iei visul alibi în faţa orelor în care
să-ţi fiu femeia de aurul vieţii
ca o alternativă la infinit
ne cufundăm într-o apă de maci
ca în iubire în prima zi de paşti
la întoarcerea din ierusalim

vom învia un alt cer
scriind poezie
aşa cum am murit de atâtea ori
făcând dragoste

înlănţuieşte-mă şerpoaico

pe malul Streiului