Ansamblul Profesionist Drăgan Muntean Deva

jihad de duminică

am învățat pe de rost dezamăgirea

cum pe vremuri reciteam la nesfârșit cartea cireșarilor

privirile s-au refugiat

printre arborii cu aripile întinse rășchirat

pe cer

așteptând pe-o dragoste oarbă

degetele lui Cristos

peste drum clopotele bat

cu o disperare divină

ca-ntr-un jihad împotriva duminicii

n-am să te mai las să-ți dezgheți oasele

de inima mea

la grumazul iubirii 

un șirag negru

dar noaptea este bine să crezi în lumină

și fiul meu

la cea mai frumoasă dragoste

Ziene Sânziene și Ziua Iiei

plecam piatră ne întorceam păsări

se împrăștiau gândurile pe jos

ca o ploaie roșie

dintr-o rodie sfărâmată

cuvintele plămădeau în neștire

hăuri

stăteam la o masă cu sfinții 

sculptați în lacrimi

până se întuneca asurzitor

plânsul

zideam singură o casă din fluturi

cum aș fi cumpărat o legătură de stele

te știam un zeu întreg

erai o nemărginire așternută subțire

atârnam

inimă ieșită din cercevea

până când ne creștea iar

câte o pasăre pe umăr

Cei curaţi şi puternici înving, Densuş

Ridicarea din genunchi, Retezat

cântecul deşerturilor

în braţele tale moartea
are ochii albaştri
şi poartă rochii de catifea
îşi pune cireşe la urechi
şi mănâncă îngheţată cu gust de vanilie
nisipurile cântă
şi toate fetele morgana
aduc bomboane de ciocolată cu lichior

dragostea asta mai puternică decât mine
taie pariul nisipului cu piatra
mă vei iubi mă vei iubi
o mantră repetată obsesiv
îmbracă de sărbătoare deşertul

apoi pleci
abstinent la iubire