orgoliu

l-am privit în ochi
aşa cum era
gol de iubire
ciutură spartă
înţelepciunea
fântână cu lanţul rupt
cum să te mai caţeri
înspre izvoare ploaie
curată?


se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept
avan despletit
oglindă opacă
printre firidele umblătoare ale mării
cu-o mână atinsese o fărâmă de cer
cu cealaltă fura trepte
spre adânc
minţind  de a nu-i fi spus nimeni
că veşnicia poartă chip smerit


îl vedeam
o dimineaţă
care-a uitat să se facă


deoparte  îngerul plângea
aşa te-am clădit?

trandafirii vin din pleiade

culorile
cu care Dumnezeu pictează
suflete sunt trandafirii
spuneam
pe când în braţe
nu îmi creşteau grădini cu spini
şi când încă
nu-mi arătase nimeni
cum se duc florile lor
când se duc


azi ne-am privit în ochi
petală cu petală
strâns îmbrăţişaţi
ca la căderea din stele
ne-am respirat unul altuia curcubeu
ca de la suflet la suflet
să ni se-aşeze la locul ei inima
să ne crească din trup frunze şi păsări
pe umeri pleiade


aşa plâng trandafirii
ca noi
înfloriţii




între a fi
şi a nu iubi trandafirii
doar spirala iubirii
dincolo
o pasăre spin

plecată la desăvârşire

La nuntă în Banat cu Ana Munteanu, Daniela Tărnăuceanu, Mihaela Petrovici, Luca Novac

Un oaspete de excepţie

De Paşti, cu Duminici violete

Rochia albă

m-a trezit un vis de acasă
ca pe-o primăvară
amintirea topită înspre trupul mamei
din care m-aş răsări iar
fără vină


în oglindă
pământul întredeschide buzele într-un zâmbet
strâmb amar
aici
în fiecare dimineaţă
viaţa îmi intră în ochi prin mâini
picătură cu picătură
cu  sunete translucide
ombilical o mie de canale străvezii
păianjenii unui voal dulce
otrăvitor
ca mărul din mâna de vitregă


în ziduri
albul s-a-nveşmântat ca de nuntă
unde bradul de la poartă e fiul de împărat
lângă lacra albei
mama-i o umbră




un strop aleargă după altul
îmi înfloresc sărbători de-o zi pe cărările
nevolnice  ale sângelui
ultima picătură
cântecul  speranţei


moartea
îşi mai roteşte o dată fustele
şi pleacă bosumflată în salonul de-alături
o privesc în ochi de-o vreme
azi i-am mai smuls din braţe o veşnicie de-o clipă
o pălmuiesc din când în când
cu încă o nădejde
chiar sunt curioasă câtă răbdare
mai are până îşi va lua rămas bun
ori îmi va aduce încălţările
de vânt


sigur acasă cireşul
s-a-mbrăcat a mireasă
cine-ştie

Duminica la joc, Info Arad