joi, 9 mai 2013

călătorie de nuntă

îţi porţi ca pe-o gondolă de mătase
noua iubire
un adam căzut din rai
care nu ştie că n-a plecat de tot
veneţia în plin carnaval
azi voi purta ochii verzi
tristeţea-i doar o moarte mai blândă
despre iubire numai de bine
în amurgul făcut pumn
plânge o metaforă nenuntită

nu-ţi voi spune cuvintele
care fac luna să descrească
un înger mai trece prin ochii mei abia şoptit
aşa cum s-ar asculta inima mea
de către inima mea
când una din ele nu bate

apa degustă grafica albă a norilor
vântul prin valuri un strabism al durerii
pierzi amintirea mea
ca pe o floare căzută de la butonieră
pe canale veneţiene
când mor pescăruşi de prea mult zbor
iar luntraşul se îndepărtează
grăbit

http://www.youtube.com/watch?v=g8gtjnvNqds

duminică, 21 aprilie 2013

joi, 18 aprilie 2013

Oraşul scufundat, Ioan Barb , lansare de carte


                                             Ioan Barb , Silviu Guga

                                           Ioan Barb, Valentin Leahu, Silviu Guga


kimono

de-ajuns
uneori
câteva cuvinte                       


precum de-ajuns
îţi sunt două picături
dintr-un flacon minuscul
să te-nvăluie esenţa
cea mai fină
până-n odaia în care
după ce-a străbătut
drumul mătăsii
te locuieşte un cireş
înflorit

duminică, 24 martie 2013

Tv Sud , Târgu Jiu, cu Florin Mureşan








sâmbătă, 23 martie 2013

nu de dor seacă fântâni

cândva
în anii frumoşi
ca o copilărie a divinităţii

pasărea măiastră
sorbea noapte de noapte
ca dintr-o mină de dor
lumina clipocindă
în care luna-şi limpezea
vălul


îndrăgostite de ochii lumii
nestematele adâncului
urcau în scrânciob de ciutură
să-i răcorească cerului
fruntea plină de gânduri





s-a făcut pământ                                                                      
rochia de mireasă a  lunii                                   Ludovic Basarab
acum                                                           Fântână cu cumpănă
doar lacrimile
mai pot împărţi gândului 
cerul în două                                              
ca o apă în care sufletul se îmbăiază
ori de câte ori se întoarce
din călătoria prin sine

fântânile nu-şi iau zborul                                                     
cumpăna împunge timpul cu amintiri
până se face frig în pieptul
luminii                     
de iubire
nu se divorţează uşor
cum nici măiestrele
nu seacă
de prea mult cântec