Pierduta vorbă ce nu minte,
O stea răsare, după ploi,
În vremi de evă-prea-cuminte.
Grădini de flori ce i le-oferi
Cu-o taină, fiecare-n palmă,
I-aduc aminte de un ieri-
Apocaliptică sudalmă!
Dar azi, uitând, ca-n zi de Paşte
Iubiri şi hore desuete,
Cuvântul nepierdut renaşte
În.... cântecele violete.
ARTA
Lilianei Năstas Brătescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?