a fi sau a nu şti

"cine are copii pe pământ nu în gând..."

scriu
cu acea lumină
pe care o au pe chip
pruncii prea mici veniţi la biserică
atunci când le zâmbesc îngeri

de-atâta dor
de picioare mi se-anină
spinii şi mişeii
de zbor şi credinţă mă-ncearcă
iar oamenii nu zeii

un înger numai de banalitate
nu poate fi acuzat
mândria
haine deşarte peste pietre în mişcare
ori păcatul care n-a încetat
să se facă
fericite pietrele
din care se pot ridica altare

cine nu cunoaşte hăul
îngenuncherii până la înălţare
prin scutecele de vis
primite de prunci
cu o îmbrăţişare divină

să tacă