păsările nu lasă scrisori de adio

cotrobăiesc prin buzunarele cerului
după o ciocârlie
mă cerţi că nu eşti ca mine
poezie
nici aripă în vânt

mâinile-mi râd
în moliciunea mătăsii de cuvânt
important e
cât zbor îmi respiră plămânii
iar ochii cât cer

sufletul meu
mă întreabă de Dumnezeu
azi nu mai ştie
dacă zborul meu nu-i o cădere
sau cel din urmă cânt

fără tine nu pier
însă şi moartea îşi are o copilărie