a fi sau a nu şti

"cine are copii pe pământ nu în gând..."

scriu
cu acea lumină
pe care o au pe chip
pruncii prea mici veniţi la biserică
atunci când le zâmbesc îngeri

de-atâta dor
de picioare mi se-anină
spinii şi mişeii
de zbor şi credinţă mă-ncearcă
iar oamenii nu zeii

un înger numai de banalitate
nu poate fi acuzat
mândria
haine deşarte peste pietre în mişcare
ori păcatul care n-a încetat
să se facă
fericite pietrele
din care se pot ridica altare

cine nu cunoaşte hăul
îngenuncherii până la înălţare
prin scutecele de vis
primite de prunci
cu o îmbrăţişare divină

să tacă

vitraliu de noiembrie

lihnită
nerăbdarea îşi mută paşii
dintr-un capăt în celălalt de oraş
câine credincios dorinţa
ne priveşte prin vitralii de aşteptare  
                        
înfrigurată
cu respiraţia deodată eliberată de temeri
toamna se strecoară în casă
când uşa se trânteşte de perete
ne este milă de ea
îi oferim toate hainele în grabă
să nu răcească
tremurând le culege în urma noastră
în uşa dormitorului se opreşte
se teme de fierbinţeala
dintre niciodată şi totdeauna

s-a îmbujorat ca ultimul trandafir
cules azi-dimineaţă din grădină
nu-i atât de săracă
să nu-şi permită un surâs
ba chiar se îmbăiază cu iubire
am acum dovezi        
                                                                

                                                                                                         imagine: Nyna Vizireanu
                                               

La plecarea Poetului flacără ( într-o de doliu dimineaţă, 5 nov. 2010)

Poetul s-a întors acum în Sine,
În catedrala cea cu sfinţi închişi,
Unde credinţa nu-i un fel de boală
Şi nici tâlhari de dor, pândind de după uşi...

Şi s-a întors Poetul dinspre calea
Cu coarne de cerboaice drept trofee,
Dinspre acea vinovăţie planetară:
Un crin dintr-o gradină,-acum Lactee...

Pământ de flori cândva, acum pământ de stele,
S-a-ntors în Cer când încă n-a cerut;
De azi nu-i mai lipseşte singura putere:
De-a fi pian în marea de Tăcut!...

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=UejMK3xTwV8

Vetre folclorice, Caransebeş

Valul de lumină, 15 0ctombrie, Hunedoara Lumină celor ce n-au văzut lumina zilei

                            

 Duminici prin comunele judeţului, aceasta la Peştiş , apoi la Cinciş

ţărmul fluturelui

marea şi-a dus
mâinile la piept
nu ştie cum să-şi potolească
bătăile inimii                                                  
şi nu poate fi bănuită
de sperjur
mi-a spus că locuiesc
pe cel mai înflorit
ţărm din inima ta
atunci
de ce mor fluturii
şi cum pot fi ochii mei
două mări
din care lacrima e mereu
exilată
                                                                                              
mângâie doamne
mâinile fluturilor care
în plâns
li se frâng