vineri, 16 decembrie 2011

La colindat, Biserica din Cincis

La colindat,    Biserica din Cincis

sâmbătă, 26 noiembrie 2011


Prezentatoare, acasa, la Calan
Filmari, Sarmisegetuza
Pe scena Liceului Pedagogic,Deva, un alt "acasa", 2011
 DUMINICA VIOLETA, la PANORAMA Ghelar
Praga, 1 Decembrie, 2009, Ambasada Romaniei

Valentinei, Blogspot Valentina Muresan,"Intre DA si NU esti TU"

Citesc, simt, ma inspaimant iarasi,citesc...Se involbureaza iar in mine dureri apuse...De ce? De ce-ul care mi-a framantat sufletul si in aceeasi masura mintea, pentru ca nu puteam pricepe cum un om poate oscila in cateva clipe intre un pol si celalalt al unui comportament asa-zis matur...Dar multe imi explic acum, Valentina...
Si stii? N-am sa caut acum alte explicatii, ori relatari de fapte ale acelor vremi care mi-au rupt inca o data viata in bucati si mi-au ingenunchiat sufletul...Pur si simplu imi voi aminti ceea ce scriam din durere, dezamagire, poate chiar disperare...


"Pe-un pod cu sfinti rostit-am o dorinta
Si am cerut prea mult--gresind chiar eu!--
Cand nu sunt vindecari si nu-i in noi credinta,
Prea-i mult sa vrei sa faci din doi un dumnezeu... "


NU-I DESTUL SA FII UN SUFLET BUN PENTRU A FI IUBIT


"Exista momente in care simti ca Dumnezeu ti-a daruit pentru totdeauna ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna: linistea, frumusetea vietii cu omul pe care nici nu mai sperai sa-l intalnesti, care de fapt, te gandeai ca nici nu exista, si uite-l c-a venit, e aci, e cu tine, e al tau, ba te mai si iubeste, iti ofera sufletul sau, fidelitate, bucurie de-a trai, iti trimite intruna mesaje de iubire, esti steaua lui, viata iti iti intra pe-un fagas in sfarsit al normalitatii, crezi ca asa va fi mereu, Doamne, cum e posibila atata fericire?!...
Respir adanc...Am trait visul, am crezut cu toata fiinta in omul pe care Destinul mi l-a adus si mai cred si acum in sufletul sau bun! Mai cred insa si in faptul ca zeii si-au spus c-am visat prea mult si prea frumos si ca mai am de platit...Asa ca , din inaltimea Olimpului lor, au aruncat iar zarurile...


Asta scriam la numai trei luni dupa ce Paul insistase a veni in casa lui, doar "aveam multe de facut impreuna de-acum inainte, iubita mea"...


Si cum te chinuiai tu sa ma faci sa-mi ies din visare, pardon, din orbire, fara a ma rani, caci stiai prin ce mai trecusem, iar eu credeam ca ai luat-o razna,ca esti egoista, ba chiar ai un motiv ascuns pentru care imi spui ce-mi spui (cand, de fapt, P. iti plangea pe umar ce? numai el stia, iar mie imi turna alte minciuni despre tine, despre sine, despre voi...) Oarbe eram amandoua, caci el stia ce face...Sau...aman-trei...


Dupa o vreme, de atat praf aruncat in ochii oarbelor (Dumnezeu stie cate!) i s-a luat lui vederea...


DUMINICA OARBEI


"Daca nu-i orbul gainilor, e prostie! Si daca nu-i nici una dintre astea doua, e ceva mult mai grav!
Ar fi tragic, de n-ar fi hilar...In ziua de Halloween, in bucataria cafelei noastre cu dragoste, oaspete de seama, ca o mireasa, o adevarata masca de Halloweeen, iar tu, dragostea mea, fericit cu noua ta jucarie, un minilaptop...
Ar fi comic, de n-ar fi tragic: ea, dormind singura in patul dragostei noastre, precum printesa lui Andersen., dupa ce toata ziua a fost insotita si de-o mama si un copil(ma indoiesc sa fi vazut ingerul)..Sunt sigura c-a simtit toate boabele de mazare ale gandului meu bun!
Asadar e o tragicomedie, fiindca intre credinta, necredinta, minciuna de sine si babuine,maria sa Banul ingenunchiaza Iubirea....
Cine-mi va putea plati vreodata luntrea dinspre Infernul din om?


Apoi am inceput sa vad...


DUMINICA ORBULUI


" Am incetat in hauri lumini de-a fi aprins
Caci marele Nimicul nu poate-a fi cuprins!


In schimb privesc spre Cerul ce mi-a fost dat sa fiu
Si nicidecum de noapte nu voi ca sa mai stiu...


Iar dorul,sa mai urce ,nu are nici un rost:
Pamantul tot coboara in zeul care-ai fost..."


Si iarta-ma , Valentino,si tu, daca vei fi nevoita a citi prea multe mai departe, dar asa, multe capata inteles...


IARTA-MA


"Iarta-ma ca am deschis larg usile si ferestrele vietii mele, probabil atata iubire te-a ametit!
Iarta-ma ca am crezut in cel ce voia liniste, bucuria, fericirea...
Iarta-ma ca te-am primit in casa inimii mele, in a ta nu facusesi destula lumina! Si pentru ca te-am asezat in capul mesei imparatesti, cand tu doar furasesi coltii balaurului ucis de altcineva...Iarta-ma...
Si iarta-ma ca am crezut fiecare vorba, fiecare, soapta, fiecare chemare!
Pentru ca am raspuns chemarii tale, intrand in casa-ti, imi cer iertare!
Iarta-ma ca fiecare clipa din cele patru luni am fost ametita de-atata fericire, incat nu mai vedeam nefericirea ta!Si iarta-ma ca am continuat, in lunile ce-au urmat, sa cred in tine ca intr-un Dumnezeu!
Iarta-ma ca ti-am primit in brate ce-ai mai scump pe lume,iubind-o din toata inima, iarta-ma!
Si iarta-ma c-am crezut in cel ce mi-a spus : "Iubita mea, avem atatea de facut de-acum inainte!"Si pentru ca m-ai mintit si te-ai mintit, iarta-ma!
Iarta-ma ca ti-am deschis larg poarta raiului copilariei mele, desi l-am gasit in ruina! Caci ti-ai dorit un lacas pe pamant, nu la etaj. Si pentru ca, iubindu-te intratat de mult, m-am asezat la jugul de-o vara si de-o toamna, sa ne fie bine, iarta-ma!
Mai iarta-ma, iubitul meu,ca am umplut o vara si o toamna camarile, la gandul serilor de iarna ce vor urma, cu noi doi la gura sobei cea noua si fierbinte!
Iarta-ma, dragostea mea, ca am indraznit sa fiu fericita in bratele tale, noapte de noapte, dupa ce o zi intreaga muncisem pe rupte!
Ma iarta, iubirea mea, ca m-a durut fiecere necredinta a ta!
Ma iarta ca m-au durut renuntarile tale la visul tau, devenit al nostru si ramas numai al meu...
Si iarta-ma ca deodata ti-ai descoperit nevoia de a cuceri, de a te juca cu insusi sufletul meu!Si pentru ca n-ai mai vrut nimic decat conversatiile interminabile pe mess si telefon! Iarta-ma ca am devenit deodata oprelistea din calea zborului tau, noaptea din calea luminii dorite de tine. Iarta-ma tot pe mine pentru ca acea lumina tu stii ca nu-i lumina!
Iarta-ma ca ai vrut deodata toata libertatea lumii, iarta-ma ca voiai sa-ti spun: "Fa ce vrei!" si tu n-ai fi facut nimic din ceea ce-ai facut! Iarta-ma ca ai inceput sa minti din ce in ce mai mult! Si pentru ca la mana ta atarna un ceas de la nimeni! Iarta-ma!
Iarta-ma ca n-am stiut ce sa aleg intre a-mi taia o mana sau pe amandoua, cand ai hotarat sa pleci "la mama, sa ma linistesc!" pentru o perioada sau pentru totdeauna, daca eu nu te las!Iarta-ma ca si in casa din sat am venit tot sa-ti gasesti tu linistea!Si iarta-ma ca m-ai lasat cu toate la jumatate, sa duc eu povara de-a nu mai face fata tuturor celor nefacute sau neplatite!
Ma mai iarta si pentru ca n-am avut decenta sa nu ma simt crucificata de-un tribunal pe care l-ai instituit in absenta oricarei vinovatii, si-ai fost si judecator, si procuror si calau!
Ma iarta ca nu mi-ai gasit decat vina de-a fi plans cand ne ucideai pe rand visele!
Pentru toate acestea si pentru cate alte pacate de neiertat, iarta-ma!
Dar mai presus de toate,iarta-ma ca inca te iubesc! "


Iata ce scriam pe Blogul meu, repet, AL MEU, strigandu-mi o durere, dar fara a ma adresa unui nume, fara a deranja nici macar cu un telefon noul"cuib "de fericire al celui ce ne-a pasit si mie, si tie, cu bocancii prin viata...
Si intr-o duminica , dupa ce dimineata, impacata cu mine, cu viata, cu multe, in bisericuta satului m-am rugat cu SINCERITATE pentru fericirea lui, a lor,A TUTUROR CELOR CE M-AU RANIT, iata ce mesaj primesc de la P. (probabil citisera blogul meu-de ce oare? )


p.m.(duminică, 6 februarie 2011 la 22:33)


"Aud...... multe lucruri.....care sunt legate de mine! Si m-am cam saturat.... Nu vrei tu sa fii poeta altora? sau a tuturor? Nu-mi raspunde, pentru ca stii despre ce vorbesc! Am vrut sa inveti ceva din ceea ce a fost, dar ai ramas la fel! O femeie care crede ca e o victima! Uita! Show must go on! By, by!"


Iata cum, pentru unii, viata e doar un...show...
Iata cum zeci de poezii pe care i le scrisesem (D-zeu mi-e martor)cu iubire, devotament, sinceritate si deplina daruire, n-au insemnat nimic...ba mai mult decat atat: au fost furate, transformate in arme de ucis suflete!...
Iata omul bun pe care il mai iubeam, omul care juca ,miseleste,in picioare,prietenia mea cu tine, ...
N-am postat atunci acest mesaj, realizand ceea ce el n-a realizat: ridicolul unei situatii in care doar el cadea...
N-am putut a-i raspunde decat asa, tot pe blogul meu, tot fara adresant:


IERTARE


Poezia este starea mea de floare...
Si te-am vazut poem o vreme- ce eroare!
Ma crezi invinsa astazi, ce pacat!
Dar iarasi sunt Lumina, caci iar m-am ridicat!
...Si-am invatat ceva din asta intamplare:
Nicicand sa mai arunc la porci margaritare...
12 februarie 2011


Si daca tot vorbiram si tu si eu, Valentina, despre"a arunca ...margaritare"si despre "imprastieri", tu stii pentru ce lucruri candva ale tale se afla aiurea, pentru ce "poezia din mine" a pus o centrala intr-un apartament ce nu-mi apartinea, desi la acel moment rasturnarea "polilor" in mintea lui P.(ca despre inima nu poate fi vorba) fusese facuta deja... Si la scurta vreme a trebuit sa recunosc din nou ca :

"Starea de indragostit irational e o stare de intoxicatie mentala, in care unul isi pierde luciditatea, demnitatea si banii...."


...Si poate ca acest comentariu al meu la cele ce le-ai scris aci (si eu stiu ca totul, dat ABSOLUT TOTUL este adevarat) s-ar putea numi: "Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus P." ...cu derivatul in substantiv comun, la numarul plural "paulissme"...Eu m-am vindecat...

marți, 15 noiembrie 2011

Venus, 2009

Fotografie realizata de cel mai scump dar pe care viata mi l-a facut: fiul meu!

luni, 31 octombrie 2011

joi, 3 februarie 2011

Multumesc, Divinitate!

CALATORIE

Degetele
ne masurau cuvintele
cu batai de inima...
Ca o aripa de flutur,
mana mea isi ratacise
mangaierea
prin ierburile de matase
ale gandurilor tale...
Jarul clipei
isi facuse cuib in ochii tai,
ce-mi ardeau carnea
prin intuneric...
Degetele vremii
se jucau
cu noi
de-a Iubirea...
___________________________________________________________________


DOR



Un ciob de dor si-atata praf de stele
Imi impresoara azi apusa Luna
Si vesti lumesti si cate-un joc de iele--
Dar le alung, caci inima-mi se-mbuna...


Tot las cate o raza sa-mi lumineze drumul
Si cate-un vis frumos din noapte sa rasara...
Dintr-o iubire arsa, tot se mai 'nalta fumul
Si-n gerul plans al iernii invoc o noua Vara!...


___________________________________________________________________




FRANGERE



Si nu stiu de ce bucuria
Sa-si franga zborul iar se poate,
Si nu stiu de ce-mi dai Craciunul
Acesta, cel mai trist din toate!...


Pietre de moara poarta sufletul meu
Si-n zi de sabatoare, si-n seara de Ajun:
Crezut-am in magie, dragul meu!
...De astazi nu mai cred in Mos Craciun.


Pe-un pod cu sfinti rostit-am o dorinta
Si am cerut prea mult--gresind chiar eu!--
Cand nu sunt vindecari si nu-i in noi credinta,
Prea-i mult sa vrei sa faci din doi un dumnezeu...


___________________________________________________________________




UITARE

Am sa ma mint ca nici n-ai existat...
Nici ochii tai, oceane de-ntuneric
N-au sfredelit un port infierbantat
Si-n trupul marii mele n-au ancorat puternic!...


In noptile Iubirii si Cerului panzit
N-ai dat prinosul vietii in pierderea de sine,
N-ai ars salbatic, tandru, ciresul infrunzit,
Nici carnea-n rug aprinsa a Dorului din mine!


...Si-am sa ma mint--sa uit---am sa ma mint mereu
Ca niciodata n-ai fost
TU, Dumnezeul meu....

___________________________________________________________________


IMPIETRIRE



Arborul Iubirii fumega in drum,
Urletul si-ascunde tainic in suspine.
O tacere oarba intr-un ochi postum
Limpezeste, vie, Lacrima din mine...


Tulburata mare, clocotind de vise
Imi e Sprefiinta --din nepretuire --
Infierata Poarta, cu rani neinchise,
Fiere si dulceata, intru Mantuire...


Nebunie clara --in Intelepciune--
Scrie cu Lumina intunericul de-amiaz,
Aripa de Inger iese din genune
Ca sa franga-n Zee tot ce e zagaz...

_______________________________________________________________

Tacere

E timpul adunat in tot mai dese plangeri
Si bunul se arata din ce in ce mai rar
Si sufletu-mi culege doar lacrimi si cufrangeri
Si pot doar -intre vremuri- a ma ruga macar...


E drept si ca se schimba mereu vara -nspre iarna
Si visu-n ne-mplinire pe aripi de cocori.
De-aceea schimb Credinta ca E totusi Iubire,
Sa nu-mi mai frang fiinta ca de atatea ori!


De ce-as mai crede soapta, cand vorba-i ingropare,
Cand Drumul nu-i Iubire si Dorul nu e Dor,
Cand zi de zi ne-ntoarcem din cate o-nmormantare
De noi, de flori, de cantec, de soare ori de nor?..


Si nu mai cred, chiar nu mai pot a crede
C-am sa ating Edenul si el nu ma va pierde!...

_________________________________________________________________

DESTUL

O-ntrega poezie si un vers sublim
Ascunsa-n perla unei scoici albastre...
Poate atata doar ar trebui sa stim
Din viata-n doi a Nemuririi noastre...

_________________________________________________________________

SCANTEIA

Tu stii doar a pricepe ca fiece vestala
Din templul dintre gheturi, pe rand sa ti se-nchine....
Din turnul tau de fildes, doar intinzand o gheara
Si un navod de vorbe, sa vina catre tine...


Sa iei din fiecare o dulce rasuflare
De dor, de cant, de vara, de ce nu? si de trup
Si pleci iar intre 'Nalturi- regeasca aratare-
Pandind s-apara alta, tu, Fur necunoscut!


Intinde pasul, dar priveste urma
Tu, Lup hain, ce rupi doar din Iubire,
Catre o blanda Ciuta ce vede-n tine zeul
Si care, bland, ti-aduce o Viata-ntr-o privire...


Sa arda-adanc faclia si gheturi sa topeasca
Si-o aripa de Ingeri zagazuri sa-ti deschida!
Si Zeu de-acum de-a dreptul,sa faci ca sa renasca
Scanteia de iubire, ascunsa-ti sub hlamida...


________________________________________________________________


  • RASPUNS

    De-as fi aevea fara de prihana
    N-as fi venit din stele ca sa fiu
    Nu unui lup, ci unei haite hrana...
    Dar cum sa Vin .napoi acuma stiu!


    Si mi-e rusine si imi este teama
    De asezarea mea de printre Sfinti
    Si ingenunc in fata la Icoana
    Si-n locul tau, cu rugaciuni fierbinti...


    Marie Preacurata, tu iarta-ne orbirea
    De-a te lasa la urma, punand intai...Iubirea?...
  • LA PLECAREA POETULUI FLACARA

    Poetul s-a intors acum in Sine,
    In catedrala cea cu sfinti inchisi,
    Unde credinta nu-i un fel de boala
    Si nici talhari de dor, pandind de dupa usi...


    Si s-a intors Poetul dinspre calea
    Cu coarne de cerboaice drept trofee,
    Dinspre acea vinovatie planetara:
    Un crin dintr-o gradina,-acum Lactee...

    Pamant de flori candva, acum pamant de stele,
    S-a-ntors in Cer cand inca n-a cerut...
    De azi nu-i mai lipseste singura putere:
    De-a fi pian in marea de Tacut!...
  • IARTA-MA

    Iarta-ma ca am deschis larg usile si ferestrele vietii mele, probabil atata iubire te-a ametit!
    Iarta-ma ca am crezut in cel ce voia liniste, bucuria, fericirea...
    Iarta-ma ca te-am primit in casa inimii mele, in a ta nu facusesi destula lumina! Si pentru ca te-am asezat in capul mesei imparatesti, cand tu doar furasesi coltii balaurului ucis de altcineva...Iarta-ma...
    Si iarta-ma ca am crezut fiecare vorba, fiecare, soapta, fiecare chemare!
    Pentru ca am raspuns chemarii tale, intrand in casa-ti, imi cer iertare!
    Iarta-ma ca fiecare clipa din cele patru luni am fost ametita de-atata fericire, incat nu mai vedeam nefericirea ta!Si iarta-ma ca am continuat, in lunile ce-au urmat, sa cred in tine ca intr-un Dumnezeu!
    Iarta-ma ca ti-am primit in brate ce-ai mai scump pe lume,iubind-o din toata inima, iarta-ma!
    Si iarta-ma c-am crezut in cel ce mi-a spus"iubita mea, avem atatea de facut de-acum inainte!"Si pentru ca m-ai mintit si te-ai mintit, iarta-ma!
    Iarta-ma ca ti-am deschis larg poarta raiului copilariei mele, desi l-am gasit in ruina! Caci ti-ai dorit un lacas pe pamant, nu la etaj. Si pentru ca, iubindu-te intratat de mult, m-am asezat la jugul de-o vara si de-o toamna, sa ne fie bine, iarta-ma!
    Mai iarta-ma, iubitul meu,ca am umplut o vara si o toamna camarile, la gandul serilor de iarna ce vor urma, cu noi doi la gura sobei cea noua si fierbinte!
    Iarta-ma, dragostea mea ca am indraznit sa fiu fericita in bratele tale, noapte de noapte, dupa ce o zi intreaga muncisem pe rupte!
    Ma iarta, iubirea mea, ca m-a durut fiecere necredinta a ta!
    Ma iarta ca m-au durut renuntarile tale la visul tau, devenit al nostru si ramas numai al meu...
    Si iarta-ma ca deodata ti-ai descoperit nevoia de a cuceri, de a te juca cu insusi sufletul meu!Si pentru ca n-ai mai vrut nimic decat conversatiile interminabile pe mess si telefon! Iarta-ma ca am devenit deodata oprelistea din calea zborului tau, noaptea din calea luminii dorite de tine. Iarta-ma tot pe mine pentru ca acea lumina tu stii ca nu-i lumina!
    Iarta-ma ca ai vrut deodata toata libertatea lumii, iarta-ma ca voiai sa-ti spun "fa ce vrei!" si tu n-ai fi facut nimic din ceea ce-ai facut! Iarta-ma ca ai inceput sa minti din ce in ce mai mult! Si pentru ca la mana ta atarna un ceas de la nimeni! Iarta-ma!
    Iarta-ma ca n-am stiut ce sa aleg intre a-mi taia o mana sau pe amandoua, cand ai hotarat sa pleci "la mama, sa ma linistesc!"pentru o perioada sau pentru totdeauna, daca eu nu te las!Iarta-ma ca si in casa din sat am venit tot sa-ti gasesti tu linistea!Si iarta-ma ca m-ai lasat cu toate la jumatate, sa duc eu povara de-a nu mai face fata tuturor celor nefacute sau neplatite!
    Ma mai iarta si pentru ca n-am avut decenta sa nu ma simt crucificata de-un tribunal pe care l-ai instituit in absenta oricarei vinovatii, si-ai fost si judecator, si procuror si calau!
    Ma iarta ca nu mi-ai gasit decat vina de-a fi plans cand ne ucideai pe rand visele!
    Pentru toate acestea si pentru cate alte pacate de neiertat, iarta-ma!
    Dar mai presus de toate,iarta-ma ca inca te iubesc!
  • DUMINICA OARBEI

    Daca nu-i orbul gainilor, e prostie! Si daca nu-i nici una dintre astea doua, e ceva mult mai grav!
    Ar fi tragic, de n-ar fi hilar...In ziua de Halloween, in bucataria cafelei noastre cu dragoste, oaspete de seama, ca o mireasa, o adevarata masca de Halloweeen, iar tu, dragostea mea, fericit cu noua ta jucarie, un minilaptop...
    Ar fi comic, de n-ar fi tragic: ea, dormind singura in patul dragostei noastre, precum printesa lui Andersen., dupa ce toata ziua a fost insotita si de-o mama si un copil(ma indoiesc sa fi vazut ingerul)..Sunt sigura c-a simtit toate boabele de mazare ale gandului meu bun!
    Asadar e o tragicomedie, fiindca intre credinta, necredinta, minciuna de sine si babuine,maria sa Banul ingenunchiaza Iubirea....
    Cine-mi va putea plati vreodata luntrea dinspre Infernul din om?
  • DUMINICA ORBULUI

    " Am incetat in hauri lumini de-a fi aprins
    Caci marele Nimicul nu poate-a fi cuprins!


    In schimb privesc spre Cerul ce mi-a fost dat sa fiu
    Si nicidecum de noapte nu voi ca sa mai stiu...


    Iar dorul,sa mai urce ,nu are nici un rost:
    Pamantul tot coboara in zeul care-ai fost... "
  • IUBIRE NU EXISTA(varianta folclor)

    Doamne, nicicand n-am cerut
    Avere, nici cu-mprumut,
    C-am zis c-averea si banii
    Astea-n lume mi-s dusmanii!


    N-am stiut cum oi ajunge:
    Dup-ali pamantesti a plange
    Ca daca le pretuiam
    Si dragostea mi-o tineam,


    Da' acuma am vazut
    Ca dragostea-i lucru scump!
    N-am avut noroc de ea
    Ca n-am ascultat lumea....


    Doamne,daca mai am ani,
    Te rog, Doamne, da-mi si bani
    Sa imi sporesc averea
    Ca sa-mi cumpar dragostea!


    Cu banii si averea
    Tat dragoste-oi cumpara,
    Ca de bani ii lumea plina
    Dragostea ii prea putina!
    Si plina-i de bani lumea,
    Tat mai rara-i dragostea...
  • IUBIRE NU EXISTA

    Crezut-am ca in lumea asta mare
    Un singur lucru nu-i de cumparat:
    IUBIREA, cea care din Cer rasare
    Oricui, daca iubire-a semanat...


    Si mai crezusem eu intreaga viata
    In sarbatori de vis- ca un copil natang-
    Cand sub luciri viclene,-n tarabe de piata,
    Iubiri abia nascute se vand si-ncet se sting...


    Aceasta-i cea din urma-nvatatura;
    Si poate ca aceasta e tot ce am a face:
    Sa-mi cumpar si iubirea precum si-un dram de ura
    si sa-mi inchid de-a pururi inima-ntr-o gaoace...
  • "CA LA INTRAREA CU PASTI IN BISERICA..."

    Mi-amintesc preotul care slujea in vremea copilariei mele.Scund, imbracat in odajdiile sale kaki-auriu,cadelnita agale si sfadea strasnic enoriasii pentru multe lucruri, asa incat, acestia nu prea mai dadeau pe la biserica... Ramaneau babele, mai toate intr-o rana, in toalele lor negre, si noi, copiii.Locul meu si-al stabunicii mele era in stanga, la o fereastra.Simt si-acum culoarea batistei care-si dezlega coltul cu banutii de pus pe tava crasnicului.Atunci biserica imi parea neincapatoare...azi de-abia, am vazut-o asa cum este: o imensitate de lumina si vibratie...Icoanele le-am recunoscut, ceva mai obosite de nesomn, de atatea rugaciuni primite si poate implinite, dar bolta...bolta e acum atat de senina, zugravita in albastrul seninului celest, ca si cum, in sfarsit, oamenii au inteles ca maretia lacasului sfant consta tocmai in simplitatea de imagini si in curatenia sufletului....
    De mana cu fetita Dara, eu, fetita de-altadata,am intrat in casa sufletelor asa cum aseara, fiul meu m-a sfatuit: cu capul acoperit, in partea stanga,cu smerenia in inima...Si am stiut ca asa e ACASA...
  • DUMINICA ORBILOR

    CE STRANIE LUMINA
    CUNOASTEM FIECARE
    CAND DRAGOSTEA NE FRANGE
    SI DORUL RAU NE DOARE


    SI-N MANA CU CENUSA
    DE TRANDAFIRI MURITI
    ISI FACE LOC SPERANTA
    DE-A FI DIN NOU IUBITI....
  • revenirea de sine

    Cum nimic nu-i intamplator in viata, revenirea mea in casa parintesca,constienta,inconstienta, subconstienta, face parte din acel"drum" creat de o karma mai mult sau mai putin ingaduitoare...Simt o nevoie acuta de strabate acum cei cativa pasi pana la bisericuta de tara ce m-a primit in copilarie, la cununia mea, si azi, intr-o cumintenie de bunicuta inteleapta, blanda, iubitoare si...vesnica. Azi am sa ma rog pentru toti cei pe care viata mi i-a adus, fie si ca o adiere, in viata! Divinitatea sa va inconjoare, macar azi, in Lumina!


Suflet langa suflet

Daca cineva poate sa iubeasca
e imparat;
Daca cineva este iubit
e Infinit...
Si daca exista Iubire
din goluri
se naste Plinul ...


N. Stanescu


  • RASPUNS

    Simt c-am sa mor
    cand ma vei strange-n brate
    Si-mi vei citi
    de-a rand a rand faptura,
    Cand am sa iti sarut
    si eu de-a randul
    Si ochii, si obrajii dragi,
    si gura.....


    (3 Dec. 2009)
  • DESCANTEC

    Cantecu-mi descanta
    in tacerea-nalta
    Care iar se-mbraca
    in de-argint vesmant...


    In cafeaua neagra
    si in bobi ghiceste
    Cum ca de-azi Iubirea
    vine pe pamant...


    ( Nov. 2009)
  • RUGACIUNE

    Si-atuncea cand vei trece
    Pe podul cu statui
    O singura dorinta
    Am sa te rog sa-ti pui:


    Te roaga-adanc la Sfantul
    Ce m-am rugat si eu:
    Tu doar sa imi fii Cerul,
    Pamantul sa-ti fiu eu!


    Perechea ta de suflet
    Si trupul tau pereche
    Sa iti fiu eu de-a pururi,
    Sopteste-i la ureche!


    Iar Sfantul, Milostivul,
    Va face-un semn divin
    Si,dulce, preschimba-va
    Iar apele in vin...


    Inchina tu pocalul,
    Voi inchina si eu;
    Si sub privirea 'Nalta
    Vom fi un Dumnezeu...


    Praga, 2 Decembrie, 2009
  • SPRE TINE

    Stau orele pe loc
    si mai incing o hora
    Sa n-ajung langa tine
    cu dorul meu nebun...


    Infinitatea clipei
    mai pierde o secunda
    Iar nerabdarea noastra
    nu pot s-o mai imbun...


Noiembrie

" Sa nu ma uiti!" mi-ai spus cu-nfrigurare
Cand timpul se-nchidea mocnit in palma ta...
Cum sa te uit, cand fara tine,
Deodata, sa visez, nu as mai vrea?


Te-astept de-atunci cu usa 'nalt inchisa
Oricarei ispitiri, oricat de mare,
Pentru-o Iubire inca doar promisa,
Dar intr-atat de dulce in visare...


Nu-i zi de-atunci sa nu imi scriu de tine,
Sa nu-ti trimit in munti mereu chemarea mea:
Sa te intorci, sa te intorci deplin la mine,
Caci "Astazi" fara tine nu pot a repeta...


Insir acum cuvinte de iubire
Si-n ele e si miere si-un dulce de venin
Dar asezate-s intr-o ordine cuminte:
Tot cate-o paine si-un pahar cu vin...


Si rup acum din painea alba a visarii
Si mai degust din vinul rosu cu nectar,
Presimt o dimineata in pragul inserarii
Cand focu-n valvataie va da pe dinafar'...


(24 noi. 2009)

NADEJDI

S-au rupt iar zagazuri la bataia-n poarta,
Stiu doar sa -mi apropii, nu si sa depart
Gandul ca lumina imi va umple ochii
Si dorul ca lumea la doi o s-o-mpart!...


Ziua-mi face semne cum c-o sa se-ntoarca,
Duca-se-n abisuri noaptea din iubiri!
Si, ca totdeauna visul sa-mi ramana,
Il rasar -ofranda-n zid de manastiri.


Vami din nestiute margini ale vietii
Isi cer iarasi plata, caci m-au cam uitat;
De pe-un stei de piatra se porneste dorul
Sa culeaga, harnic, tot ce-am semanat...