sâmbătă, 14 ianuarie 2017

La zăpadă






Dios no sabe cómo es (Dumnezeu nu știe cum e) traducere: ELENA KATAMIRA

esto no es un poema
sino un cuarto vacío
de donde se fueron incluso las ventanas
solo tú y yo, mamá
un corazón partido entre nosotras
una cruz de piedra con brazos rotos
y un cielo bajo cual ladran los perros
dicen que el amor maternal
es el beso del infinito devuelto a un mundo finito
pero a veces las madres sacrifican un niño
para los otros
(de todos modos perdido)
dolor eviscerado
con la mitad de una canción
nunca quiero que lo escuches, madre
amor mío luz sobre el hombro del tiempo
te enviaré un pájaro mirra
como una vela de cera del perdón
pagada para arder en el altar
para la hora cuando Dios
que no perdió el amor maternal
también te va a preguntar
el por que
traducere: ELENA KATAMIRA

 Dumnezeu nu știe cum e
acesta nu e un poem
ci o încăpere pustie
din care au plecat și ferestrele
doar noi două mamă
o inimă neîntreagă între noi
o cruce de piatră cu brațele rupte
și un cer sub care latră doar câinii

s-ar zice că iubirea mamei
e sărutul infinitului adus în lumea finită
însă uneori mamele sacrifică
un copil pentru ceilalți
oricum de nesalvat
eviscerez durerea
cu o jumătate de cântec
nu vreau să-l asculți vreodată mamă
iubirea  mea lumină pe umărul vremii

am să-ți trimit o pasăre mir
ca o lumânare din ceara iertării
plătită să ardă-n altar
pentru atunci când și Dumnezeu
care  n-a pierdut dragostea mamei
te va întreba
de ce