l-am privit în ochi
aşa cum era
gol de iubire
ciutură spartă
înţelepciunea
fântână cu lanţul rupt
cum să te mai caţeri
înspre izvoare ploaie
curată?
se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept
avan despletit
oglindă opacă
printre firidele umblătoare ale mării
cu-o mână atinsese o fărâmă de cer
cu cealaltă fura trepte
spre adânc
minţind de a nu-i fi spus nimeni
că veşnicia poartă chip smerit
îl vedeam
o dimineaţă
care-a uitat să se facă
deoparte îngerul plângea
aşa te-am clădit?
Greul ca standard, când te obișnuiești și începi să-l depășești
-
Scriu de pe bandă, ca să știți. Când m-am apucat de mișcat fundul de pe
scaun, am zis că o iau cătinel. Doar că încălzită așa cum sunt după un ceas
sau m...
Acum 2 ore