luni, 29 februarie 2016

fluturii nu zboară niciodată iarna


am cunoscut de atâtea ori moartea
că nicio otravă nu mai ucide
înghit  în doze mici 
tristețea unei duminici de ianuarie
un fluture prea grăbit va sucomba între ferestre
între rai și iad
purgatoriul iubirii
și teracota asta
singurul arhitect al căldurii
dintre noi

vineri, 19 februarie 2016

Brâncușiană

Poarta serii
închise in lumină
ochiul Măiestrului

Orgoliu

somnul trezi muzele
adormite de-un descântec al danaiadei
păsările din văzduh
întoarseră acasă fiul risipitor
vrajitoarea binecuvântă
ca-n fiecare noapte
coloana sărutului

adam şterse lacrimile prinţesei
îngenunchiată langă cuminţenia pământului
care născu primul strigăt
de la începutul lumii

Ecorseu

Pogany
cuprinsese o pană in zbor
şi aşezată pe-un scaun al nerostirii
cu tâmpla în mână
trimitea o scrisoare eternităţii
cocoşii tocmai cântau a treia oară

Miracol

Măiastra
templuind infinitul coloanei
legăna nemişcat
tăcerea
în pântecul ei izvora
dimineaţa

Mă zidea


joi, 18 februarie 2016

cuvinte ferecate pe dinăuntru

fir-ar
nu te mai întorci de la mașină după tabletă
las că e calculator la școală
elevi care și-au aruncat cuvinte urâte
ca-ntr-o civilizație a orelor topite într-un rău cu normă întreagă
calculatorul din cancelarie ocupat
lacrimile colegei  certată cu soțul
niciodată fericirea mai mult
decât un copil înlăcrimat ascuns sub haină
medii carnete situații școlare  
fabiola fetița cu dizabilități desenând întruna mâini 
ca un înger cu inima la vedere
o iarnă în doliu după ultimii fulgi
telefon de la prietena din italia
fancurier și trei volume qpoem sclipirea zilei
prima vizită la oftalmolog într-o zonă necunoscută a orașului
și  indicatorul ambiguu așa ca la o răscruce de viață
așteptare măcar de nu-mi uitam tableta
confirmarea oftalmologului da da calculatorul
o adiere primăvăratică învăluitoare
ca o cămașă țesută din șoapte după ce ai făcut dragoste
un drum de întoarcere  care parcă nu se mai sfârșește
și teama  că până ajungi acasă și deschizi calculatorul
se vor fi scris deja toate poemele lumii

luni, 1 februarie 2016

lonely and fabulous

de ce mama naibii nu poate crede nimeni
că n-ai acasă bucătarul menajerul
grădinarul maseurul personal
adică iubitul perfect
pe internet se poate obține miraculos
în numai douăzecipatru de ore  scapi de celulită varice de kilogramele în plus de
consumul exagerat de curent totul la numai da da la numai
numai reclamă la partener ideal nu găseşti
dacă te riști nimeni nu-ți garantează în treizeci de zile
returnarea intergrală a timpului pierdut inclus
în preț nevasta sau amanta de care tocmai ai aflat
ce să mai răscumperi
așa gol de sentimente cum l-ai găsit pe saitul cu pricina
de acasă la serviciu îmbraci rând pe rând toate culorile gândurilor
cvasiperverse ale vânzătorului de la tutungerie
farmacistului şoferului de autobuz poliţistului de la colţ barmanului
ale celui de la volanul maşinii grozave staţionată în faţa barului „la inteligenți”
privirile liceanului prelinse de pe ciorapul lycra pe tocurile de zece centimetri
care îl dă naibii pe arghezi ortografia și-ți cere prietenia pe net cf  te întreabă
pensionarul angajat cu jumătate de normă la poarta liceului care se repede
amabil să deschidă uşa toţi cred că ai cel puţin doi amanţi
unu-ţi plăteşte garderoba magazinul second hand are marfă super
altul orele de aerobic ai în grădină numai vreo unş'pe straturi
şi o rată la maşină cam de tot atâtea milioane
sărut-mâna ravisantă şi vezuviană doamnă te salută amicul de la brutărie
aşa ca între noi mamele de băieţi azi fiul meu m-a rugat să-l ajut
să scrie cred prima lui scrisoare de dragoste
în sfârșit am găsit-o pe cea care-ți seamănă mami
mai ai două teancuri de teze de corectat și ceva frisoane
plasa cu caiete îți întinde brațele până la podea
unde o fi mister perfect
la rând la casa de marcat îți spui că n-o să mai fii lonely
când ăla ultimul
îți va pune felii de ceapă în ciorapi dacă o să faci gripă
şi n-o să-ți mai pese
că ai şai'şopt de like-uri sau niciunul
pe facebook

cândva, Praga