vineri, 30 decembrie 2016

luni, 26 decembrie 2016

Dumnezeu nu știe cum e ( PREMIUL KONKU2016)

acesta nu e un poem
ci o încăpere pustie
din care au plecat și ferestrele
doar noi două mamă
inima neîntreagă între noi
o cruce de piatră cu brațele rupte
și un cer sub care latră doar câinii

s-ar zice că iubirea mamei
e sărutul infinitului adus în lumea finită
însă uneori mamele sacrifică
un copil pentru ceilalți
oricum de nesalvat
eviscerez durerea
cu o jumătate de cântec
nu vreau să-l asculți vreodată mamă
iubirea  mea lumină pe umărul vremii

am să-ți trimit o pasăre mir
ca o lumânare din ceara iertării
plătită să ardă-n altar
pentru atunci când și Dumnezeu
care  n-a pierdut dragostea mamei
te va întreba
de ce