sâmbătă, 30 ianuarie 2016

omul de zăpadă avea ochii de cărbune

vorbești de destrămare
gânduri cu taxă inversă
iar eu am încetat să mai străbat
cu disperarea flăcării pe ultimele vreascuri
drumul dintre tine și tine
trecutului i-a trecut vremea de odihnă
cuvintele s-au ferecat pe dinăuntru
prea târziu să-i mai coși mantie zăpezii
prea târziu să-i mai spui luminii lumină
cărbuni
ne scufundăm pe rând în tăcere
ca într-o baltă noroioasă
după topirea omului de zăpadă

Ansamblul Profesionist Drăgan Muntean Deva







duminică, 24 ianuarie 2016

jihad de duminică

am învățat pe de rost dezamăgirea
cum pe vremuri reciteam la nesfârșit cartea cireșarilor
privirile s-au refugiat
printre arborii cu aripile întinse rășchirat
pe cer
așteptând pe-o dragoste oarbă
degetele lui Cristos

peste drum clopotele bat
cu o disperare divină
ca-ntr-un jihad împotriva duminicii
n-am să te mai las să-ți dezgheți oasele
de inima mea

la grumazul iubirii 
un șirag negru
dar noaptea este bine să crezi în lumină

și fiul meu
la cea mai frumoasă dragoste

joi, 21 ianuarie 2016

Ziene Sânziene și Ziua Iiei









plecam piatră ne întorceam păsări

se împrăștiau gândurile pe jos
ca o ploaie roșie
dintr-o rodie sfărâmată
cuvintele plămădeau în neștire
hăuri

stăteam la o masă cu sfinții 
sculptați în lacrimi
până se întuneca asurzitor
plânsul

zideam singură o casă din fluturi
cum aș fi cumpărat o legătură de stele
te știam un zeu întreg
erai o nemărginire așternută subțire

atârnam
inimă ieșită din cercevea
până când ne creștea iar
câte o pasăre pe umăr