luni, 26 decembrie 2016

Dumnezeu nu știe cum e ( PREMIUL KONKU2016)

acesta nu e un poem
ci o încăpere pustie
din care au plecat și ferestrele
doar noi două mamă
inima neîntreagă între noi
o cruce de piatră cu brațele rupte
și un cer sub care latră doar câinii

s-ar zice că iubirea mamei
e sărutul infinitului adus în lumea finită
însă uneori mamele sacrifică
un copil pentru ceilalți
oricum de nesalvat
eviscerez durerea
cu o jumătate de cântec
nu vreau să-l asculți vreodată mamă
iubirea  mea lumină pe umărul vremii

am să-ți trimit o pasăre mir
ca o lumânare din ceara iertării
plătită să ardă-n altar
pentru atunci când și Dumnezeu
care  n-a pierdut dragostea mamei
te va întreba
de ce

marți, 29 noiembrie 2016

Alba Carolina tv




mătase albă mătase neagră

topită
ca și cum și-ar fi umplut buzunarele
cu pietre
inima ți se scurge se târăște 
odată cu fotografia căzută dintre filele cărții 
uitată pe noptieră
încolăcește mâna așezată pe umărul femeii
rochia minusculă  din mătase neagră 
îți sfâșie ochii pieptul 
vorbește despre trădare
ca un fin cunoscător
zâmbetul lui te face țăndări
ca atunci când ai scos cuiul grenadei 
și nu fugi la vreme
femeia nu ești tu

sâmbătă, 10 septembrie 2016

sângele cărui animal îți curge prin vene

o mie și unul de teste pe facebook 
toate îți ies la superlativ
acvila nu are lacrimi
un tigru scrâșnește
prin piept
nu pui inel pe degetul târfei
ce pământ îți îngenunchiază sub tălpi țipăt
de ce te temi
bufnițele sunt ale înțelepciunii de-acum
poți să-ți vezi în liniște de suflet
septembrie îți pune un șal vinețiu pe umeri
urmă cenușie pe inelar
prin vena cavă pulsează un dumnezeu
sălbăticit

joi, 8 septembrie 2016

vacanță




sângele cărui animal îți curge prin vene

o mie și unul de teste pe facebook 
toate îți ies la superlativ
acvila nu are lacrimi
un tigru scrâșnește
prin piept
nu pui inel pe degetul târfei
ce pământ îți îngenunchiază sub tălpi țipăt
de ce te temi
bufnițele sunt ale înțelepciunii de-acum
poți să-ți vezi în liniște de suflet
septembrie îți pune un șal vinețiu pe umeri
urmă cenușie pe inelar
prin vena cavă pulsează un dumnezeu
sălbăticit

joi, 11 august 2016

încotro


ședeam lângă poartă
izgonit Doamne
în traistă
vreo două mere
strecurate de șarpe
poate îți va fi foame mi-a sssșoptit
știa că e ceva cale mai ales la întors
mă priveai îndurerat doamne
cu milă cu dragoste
na ia de aici mi-ai spus
să-ți țină de urât de cald de singurătate
de cer de pământ de foame
cântă
mi-ai spus

marți, 9 august 2016

caz disperat

ca o viață adevărată
permanent pe lista de așteptare
nu ai îngeri de dat la schimb

iubirea
tumoră inoperabilă
în sunete negre
citești pe solzii unui mâine
în braille

un flash îți limpezește gândurile
când pe întuneric te izbește lumina
un adevăr pe care nu-l putuseși vedea
bărbatul ideal risipit în toți bărbații din viața ta
doar că în fiecare
ceva

Buchin, 2016









vineri, 29 iulie 2016

inima din elevator

când ai început să-ți dichisești mașina
și mi-ai înapoiat-o pe a mea
deși mureai să te vezi la volanul ei
am știut că plecările s-au încălțat
și așteaptă nerăbdătoare la ușă
la urma-urmei
iubitele se pot înlocui
ca maneta schimbătorului de viteză
cumpărat de pe net
ca jențile vară-iarnă
de pe un logan pe altul
pe când elevatorul cedează
strivindu-ți o ultimă inimă

ce-ar fi să fii tu poeta altcuiva îmi spui
bye-bye girl show must go on
cuvintele astea nu-s de os domnesc
sunt dintr-o viață fără roată de rezervă
un cernobâl care-a lăsat încă un pui în inima mea
un incendiu toamna în vie
adevărul este că nu mi-a plăcut niciodată vinul sec

caut un motiv să nu te ucid

joi, 28 iulie 2016

două vieți și două morți

mai du-te și tu pe la jeni
îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară 
săptămâna aceasta
o spală o hrănește îi pune pansamente 
cum n-a făcut pentru nimeni niciodată
degeaba
moartea s-a ascuns bine de bisturiu
duhnește
scurmă în jeni cum ar căuta după viață
nici ea nu mai găsește decât un licăr
jeni e frumoasă are părul  lung blond
așa ca lanul copt din spatele casei ei
la anul nu va mai fi aici să-l picteze
jeni pictează frumos în acuarelă
are ochii albaștri mai ales pe aceștia îi vrea moartea
și nu se sperie nici de unghiile ei lungi întotdeauna  vopsite în roșu
vezi jeni să-ți găsești un bărbat care să facă el de toate îi spusese mamă-sa
nu l-a găsit pe acela așa că nu s-a măritat
n-are copii și-au rămas singure

sap în grădină straturile  mă mint că de-aia n-am fost
decât  o dată la ea de când s-a întors de la operație
n-o pot vedea așa durerea se prelinge în mine
ca o felină prin frunziș
jeni se prelinge din viață  în suferințe cumplite
dar zâmbește 
moartea e sindromul cu care te naști mi-a spus

osârdia soră-mii îmi flutură prin fața ochilor un soi de vinovăție
lumina începe să crească în jurul ei ca niciodată
poate a aflat că iubirea este singurul implant profanator al morții
o viață în  suflet o viață în trup
o moarte în trup o moarte în suflet
mai du-te și tu și pe la mamă-sa îmi spune iar
ce
ne strică încă o casă 
jumătate mie jumătate ție

primăvara în sfârșit un fluture alb

și uite cum ne intersectăm 
așa ca din întâmplare pe șosea
și chiar e-o  întâmplare
mașinii mele negre nu-i  mai deraiază inima 
înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă
i-am reglat unghiul de fugă al uitării

ai fi putut saluta
cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață
aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă
dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii
fluturilor albi
au părăsit  demult doliul
și scriu poezia asta 
pe drumul cenușiu dintre cele două orașe  
mi-aș dori  să fie caldă ca o felie de pâine cu unt și miere
lângă  ceașca de ceai aromat când nu știi că urmează execuția
e doar un replay al tăcerii întinse ca o față de masă
pentru ultimul mic dejun împreună 

de după deal cimitirul se repede înspre mine
ca un câmp cu ghiocei uriași
maledetta primavera
strigă din toți plămânii radioului  loretta goggi
și soarele se însănătoșește brusc