joi, 28 iulie 2016

primăvara în sfârșit un fluture alb

și uite cum ne intersectăm 
așa ca din întâmplare pe șosea
și chiar e-o  întâmplare
mașinii mele negre nu-i  mai deraiază inima 
înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă
i-am reglat unghiul de fugă al uitării

ai fi putut saluta
cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață
aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă
dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii
fluturilor albi
au părăsit  demult doliul
și scriu poezia asta 
pe drumul cenușiu dintre cele două orașe  
mi-aș dori  să fie caldă ca o felie de pâine cu unt și miere
lângă  ceașca de ceai aromat când nu știi că urmează execuția
e doar un replay al tăcerii întinse ca o față de masă
pentru ultimul mic dejun împreună 

de după deal cimitirul se repede înspre mine
ca un câmp cu ghiocei uriași
maledetta primavera
strigă din toți plămânii radioului  loretta goggi
și soarele se însănătoșește brusc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?