cu jugul cuvântului care poate încovoia nesfârşirea
şi ochii-ţi mai adânci decât o fântână
atârnată spre cer
sapi în sinele meu icoane
aşa cum dumnezeu mi-ar atinge cu un deget
inima
ştiu că e aur în tine
şi mă vreau daurită
tu singurul în stare să ofere ceva
pe un suflet condamnat la iubire
să aflu de la tine cum se cheamă pe marte
privighetorile
să-ţi înfloresc sub privire
grădină însetată sub o ploaie divină
să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru
ridică-te
ca şi cum niciun rău
nu mă mai poate locui
vrednică de a fi vrednică
schimb şoapte cu propriile-mi gânduri
iată-mă pasăre spin sfâşiată între mine şi mine
vis cu luceferi
geamătul pietrei între real şi real
act de iubire faţă de propria-mi inimă
înţelepciunea
oare-am aflat şi-am uitat
că-mi sunt singur răscumpărător
Povestea lui Sigiliu, spusă la un pahar de vin
-
Nu știu dacă am voie să spun povestea asta și nici nu mai țin legătura cu
persoana care mi-a spus-o, dar e prea amuzantă și prea potrivită în
contextul pro...
Acum 2 zile