cu braţele încolăcite de gâtul nopţii
un cer spuzit privirea ta
eu râul răscolit
în care se-mbăiază pătimaş
apă de fior mă străbaţi
cum ar coborî sunetul infinituluiîntr-o lume finită
n-am să pot ridica între noi
decât un zid de fluturi
şi zodia apei
ca o rugăciune de taină
într-o mănăstire curgătoare
lasă-mă
lasă-mă
lasă-mă înflorit să-ţi pictez
sărutul din palmă
cum o iubire plină de iubire
când se aşază în albia de sine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?