topită
ca și cum și-ar fi umplut buzunarele
cu pietre
inima ți se scurge se târăște
odată cu fotografia căzută dintre filele cărții
uitată pe noptieră
încolăcește mâna așezată pe umărul femeii
rochia minusculă din mătase neagră
îți sfâșie ochii pieptul
vorbește despre trădare
ca un fin cunoscător
zâmbetul lui te face țăndări
ca atunci când ai scos cuiul grenadei
și nu fugi la vreme
femeia nu ești tu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?