Brâncușiană

Poarta serii
închise in lumină
ochiul Măiestrului

Orgoliu

somnul trezi muzele
adormite de-un descântec al danaiadei
păsările din văzduh
întoarseră acasă fiul risipitor
vrajitoarea binecuvântă
ca-n fiecare noapte
coloana sărutului

adam şterse lacrimile prinţesei
îngenunchiată langă cuminţenia pământului
care născu primul strigăt
de la începutul lumii

Ecorseu

Pogany
cuprinsese o pană in zbor
şi aşezată pe-un scaun al nerostirii
cu tâmpla în mână
trimitea o scrisoare eternităţii
cocoşii tocmai cântau a treia oară

Miracol

Măiastra
templuind infinitul coloanei
legăna nemişcat
tăcerea
în pântecul ei izvora
dimineaţa

Mă zidea