Lazareev:"M-am gândit cât de puternică şi de neclintită mi se pare lumea materială ce ne înconjoară. Şi cât de fragilă şi de neapărată este ea în realitate. Ni se pare o veşnicie şi o mare
realitate piramida lui Kheops care a existat încă cu mii de ani înaintea apariţiei noastre. Şi nouă ni se pare o iluzie şi bătaia aripilor unui fluture, sentimentul iubirii care vine şi se dizolvă în sufletul nostru. Noi spunem: „Iubirea trece", - când de fapt ne trecem noi, zburând ca fluturii deasupra flăcărilor. Din perspectiva veşniciei, iubirea este unica realitate iar toate celelalte sunt doar iluzii. Corpul şi conştiinţa noastră ne forţează mereu să credem că adevărata realitate este cea care seamănă cu corpul nostru şi cu conştiinţa noastră. Şi cu cât mai mult auzim noi vocea eu-lui nostru autentic, dizolvat într-o iubire fără de sfârşit, cu atât mai uşor ne va fi să păstrăm şi să nu distrugem acea iluzie, pe care noi o numim „realitate".