ca pe-o primăvară
amintirea topită înspre trupul mamei
din care m-aş răsări iar
fără vină
în oglindă
pământul întredeschide buzele într-un zâmbet
strâmb amar
aici
în fiecare dimineaţă
viaţa îmi intră în ochi prin mâini
picătură cu picătură
cu sunete translucide
ombilical o mie de canale străvezii
păianjenii unui voal dulce
otrăvitor
ca mărul din mâna de vitregă
în ziduri
albul s-a-nveşmântat ca de nuntă
unde bradul de la poartă e fiul de împărat
lângă lacra albei
mama-i o umbră
un strop aleargă după altul
îmi înfloresc sărbători de-o zi pe cărările
nevolnice ale sângelui
ultima picătură
cântecul speranţei
moartea
îşi mai roteşte o dată fustele
şi pleacă bosumflată în salonul de-alături
o privesc în ochi de-o vreme
azi i-am mai smuls din braţe o veşnicie de-o clipă
o pălmuiesc din când în când
cu încă o nădejde
chiar sunt curioasă câtă răbdare
mai are până îşi va lua rămas bun
ori îmi va aduce încălţările
de vânt
sigur acasă cireşul
s-a-mbrăcat a mireasă
cine-ştie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?