în serile când ştiamcă ai să vii
murea viaţa de invidie
atât de frumos
mă împodobeam cu iluzii
eu cred că şi marea plânge
câteodată
altfel cum ar avea
atât de limpezi ochii
în dimineţile
de după plecări?
în veşminte de sărbătoare
aşteptarea se joacă mereu pe ţărm
îi intră nisip în ochi
împreună cernem
clipe de infinitul
unei iubiri
delicateţe, Mihai Catruna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?