luni, 27 august 2012

mări şi-un ţărm sculptat pe ape

în serile când ştiam
că ai să vii
murea viaţa de invidie
atât de frumos
mă împodobeam cu iluzii   

eu cred că şi marea plânge
câteodată
altfel cum ar avea
atât de limpezi ochii
în dimineţile
de după plecări?

în veşminte de sărbătoare
aşteptarea se joacă mereu pe ţărm
îi intră nisip în ochi
împreună cernem
clipe de infinitul
unei iubiri

                                                               delicateţe,   Mihai Catruna

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?