ţărmul fluturelui

marea şi-a dus
mâinile la piept
nu ştie cum să-şi potolească
bătăile inimii                                                  
şi nu poate fi bănuită
de sperjur
mi-a spus că locuiesc
pe cel mai înflorit
ţărm din inima ta
atunci
de ce mor fluturii
şi cum pot fi ochii mei
două mări
din care lacrima e mereu
exilată
                                                                                              
mângâie doamne
mâinile fluturilor care
în plâns
li se frâng