peisaj de iarnă cu rodie

te potriveşti
braţelor mele precum un zbor
aripii din care a fost                                      
zămislit

doi lotuşi
pe un ram de apă
singura creangă care nu se rupe
sub greutatea rodului

în braţele tale
sunt rodia
din care privighetorile
îşi culeg boabă cu boabă
întâia oară
cântecul

între un sărut
şi cealaltă secundă
extrasistola cerului                                        
consacrată iubire



 

Eminescului din noi

precum în ceruri aşa

îndrăgosteşte-mă
ca şi când n-aş mai fi umblat
prin cartea aceasta
vreodată                                     

frământă-mă
de parc-ai fi aflat că
în mine au crescut nestemate
şi vrei să le citeşti

iubeşte-mă
ca şi cum ar trebui
să repopulăm cu îngeri
întreg pământul

dospeşte-mă cântec
până-mi va fi bun                                        
inelul
veşniciei                                                            Gustav Klimt:  Sărutul

La Castelul Huniazilor

 La Castelul Huniazilor

euphoria

                                              Gustav Klimt  Sărutul



încă un an înveşmântat 
în lut                                                      
pune sigilii  
te mângâi pe pleoape
ca pe-un copil
regăsit
după ce-a fost pierdut

atât de noi
încât silabiseşti
tăcerea mea
un fel de dializă cu cerul
a cui eşti tu
azi sunt a ta

printre tuşe calvin klein
arşiţă                                                              
sărutul în care m-am risipit
ca nisipul cel mai fin
lihnită de lumina pământeană                     
mă sculptez încă o dată
divin
nezeiţă