încă un an înveşmântat
în lut
pune sigilii
te mângâi pe pleoape
ca pe-un copil
regăsit
după ce-a fost pierdut
atât de noi
încât silabiseşti
tăcerea mea
un fel de dializă cu cerul
a cui eşti tu
azi sunt a ta
printre tuşe calvin klein
arşiţă
sărutul în care m-am risipit
ca nisipul cel mai fin
lihnită de lumina pământeană
mă sculptez încă o dată
divin
nezeiţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?