azi am înmormântat o poezie

să promiţi cuiva fericirea
e cum ai face pariu de viaţă cu moartea
tristeţea degustă grafica albă a lacrimii
în liniştea de după furtună

ştiu că avem eternităţi
să ne desăvârşim iubirea
dar leagă mai iute câinii spaimelor
ai şansa de a găsi pana phoenixului
doar navetând între iubire şi iubire

cuvântul are frisoane
ca un val care a-ndrăznit să viseze prea mult
ca o corabie
prematur înveşmântată în alge
rochia de mireasă a lunii
mereu se face pământ

privighetorile nu se împuşcă
în osuarele zilei acesteia
asfinte un cântec