fluturii nu zboară niciodată iarna

am cunoscut de atâtea ori moartea

că nicio otravă nu mai ucide

înghit  în doze mici 

tristețea unei duminici de ianuarie

un fluture prea grăbit va sucomba între ferestre

între rai și iad

purgatoriul iubirii

și teracota asta

singurul arhitect al căldurii

dintre noi

„Cu fața spre oameni”

Brâncușiană

Poarta serii
închise in lumină
ochiul Măiestrului

Orgoliu

somnul trezi muzele
adormite de-un descântec al danaiadei
păsările din văzduh
întoarseră acasă fiul risipitor
vrajitoarea binecuvântă
ca-n fiecare noapte
coloana sărutului

adam şterse lacrimile prinţesei
îngenunchiată langă cuminţenia pământului
care născu primul strigăt
de la începutul lumii

Ecorseu

Pogany
cuprinsese o pană in zbor
şi aşezată pe-un scaun al nerostirii
cu tâmpla în mână
trimitea o scrisoare eternităţii
cocoşii tocmai cântau a treia oară

Miracol

Măiastra
templuind infinitul coloanei
legăna nemişcat
tăcerea
în pântecul ei izvora
dimineaţa

Mă zidea

cuvinte ferecate pe dinăuntru

fir-ar

nu te mai întorci de la mașină după tabletă

las că e calculator la școală

elevi care și-au aruncat cuvinte urâte

ca-ntr-o civilizație a orelor topite într-un rău cu normă întreagă

calculatorul din cancelarie ocupat

lacrimile colegei  certată cu soțul

niciodată fericirea mai mult

decât un copil înlăcrimat ascuns sub haină

medii carnete situații școlare  

fabiola fetița cu dizabilități desenând întruna mâini 

ca un înger cu inima la vedere

o iarnă în doliu după ultimii fulgi

telefon de la prietena din italia

fancurier și trei volume qpoem sclipirea zilei

prima vizită la oftalmolog într-o zonă necunoscută a orașului

și  indicatorul ambiguu așa ca la o răscruce de viață

așteptare măcar de nu-mi uitam tableta

confirmarea oftalmologului da da calculatorul

o adiere primăvăratică învăluitoare

ca o cămașă țesută din șoapte după ce ai făcut dragoste

un drum de întoarcere  care parcă nu se mai sfârșește

și teama  că până ajungi acasă și deschizi calculatorul

se vor fi scris deja toate poemele lumii

lonely and fabulous

de ce mama naibii nu poate crede nimeni

că n-ai acasă bucătarul menajerul
grădinarul maseurul personal
adică iubitul perfect
pe internet se poate obține miraculos
în numai douăzecipatru de ore  scapi de celulită varice de kilogramele în plus de

consumul exagerat de curent totul la numai da da la numai
numai reclamă la partener ideal nu găseşti
dacă te riști nimeni nu-ți garantează în treizeci de zile
returnarea intergrală a timpului pierdut inclus
în preț nevasta sau amanta de care tocmai ai aflat
ce să mai răscumperi
așa gol de sentimente cum l-ai găsit pe saitul cu pricina
de acasă la serviciu îmbraci rând pe rând toate culorile gândurilor
cvasiperverse ale vânzătorului de la tutungerie
farmacistului şoferului de autobuz poliţistului de la colţ barmanului
ale celui de la volanul maşinii grozave staţionată în faţa barului „la inteligenți”
privirile liceanului prelinse de pe ciorapul lycra pe tocurile de zece centimetri

care îl dă naibii pe arghezi ortografia și-ți cere prietenia pe net cf  te întreabă

pensionarul angajat cu jumătate de normă la poarta liceului care se repede
amabil să deschidă uşa toţi cred că ai cel puţin doi amanţi
unu-ţi plăteşte garderoba magazinul second hand are marfă super
altul orele de aerobic ai în grădină numai vreo unş'pe straturi
şi o rată la maşină cam de tot atâtea milioane
sărut-mâna ravisantă şi vezuviană doamnă te salută amicul de la brutărie
aşa ca între noi mamele de băieţi azi fiul meu m-a rugat să-l ajut
să scrie cred prima lui scrisoare de dragoste
în sfârșit am găsit-o pe cea care-ți seamănă mami
mai ai două teancuri de teze de corectat și ceva frisoane
plasa cu caiete îți întinde brațele până la podea
unde o fi mister perfect
la rând la casa de marcat îți spui că n-o să mai fii lonely
când ăla ultimul
îți va pune felii de ceapă în ciorapi dacă o să faci gripă
şi n-o să-ți mai pese
că ai şai'şopt de like-uri sau niciunul
pe facebook

cândva, Praga