și uite cum ne intersectăm
așa ca din întâmplare pe șosea
și chiar e-o întâmplare
mașinii mele negre nu-i mai deraiază inima
înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă
i-am reglat unghiul de fugă al uitării
ai fi putut saluta
cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață
aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă
dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii
fluturilor albi
au părăsit demult doliul
și scriu poezia asta
pe drumul cenușiu dintre cele două orașe
mi-aș dori să fie caldă ca o felie de pâine cu unt și miere
lângă ceașca de ceai aromat când nu știi că urmează execuția
e doar un reply al tăcerii întinse ca o față de masă
pentru ultimul mic dejun împreună
de după deal cimitirul se repede înspre mine
ca un câmp cu ghiocei uriași
maledetta primavera
strigă din toți plămânii radioului loretta goggi
soarele se însănătoșește brusc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?