duminică, 4 martie 2018

și toamna mor poeții * (Premiul I , konku, decembrie, 2017 și Premiul Revistei Literadura)

fiecare poet își are noaptea lui
într-o clepsidră întoarsă ultima dată
pentru atunci când
prin nisipul îngerilor
cuvintele părăsesc poezia
sufletul singur
frângându-se în sine
sfâșietoare îmbinare
drumul pe dinăuntru
cel mai frumos

moartea mea a fost ușor poetică
m-a învins eternul rival timpul
răstignește-l răstignește-l
strigătul de fond al lumii
prin coloana sonoră a propriei vieți
am ars atât de mult
că nu-mi va ajunge încă
o viață să-mi împrăștii cenușa
nu m-aș naște nicicând toamna

trecerea poetului e altfel
te arzi pe tine ca un opaiț
îți luminezi drumul
Dumnezeu șade pe prispă
cârpește o inimă


(poetului Eugen Evu)

les poètes meurent aussi en automne

chaque poète a sa nuit
dans une clepsydre retournée une dernière fois
pour la fois où
du sable des anges
les mots quittent la poésie
l’âme seule
se brise en soi
déchirante combinaison
le chemin intérieur
le plus beau
ma mort a été légèrement poétique
le temps m’a vaincue l’éternel rival
crucifie –le crucifie –
le cri du fond du monde
à travers la colonne sonore de sa propre vie
j’ai tellement brûlé
qu’ une seule vie ne suffira pas
autre vie pour répandre mes cendres
je ne naîtrais jamais en automne
le passage du poète est différent
tu brûles comme une veilleuse
tu éclaires ton chemin
Dieu qui siège sur une terrasse
rafistole un cœur



(au Poète Eugen Evu)

traduction: Angela Nache-Mamier

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?