din poezie nu se moare (vouă poeţi)

scânteind regrete
pe sub umărul vremii
ţi-aşezi fruntea
pe genunchii toropiţi  de visare
ai cuvintelor

pe buze uscate
de setea iubirii
până şi apele morţii
sunt cântec

voi ce-aveţi îngropat aici ?
un poem cu rădăcinile în cer
iubirea
păcatul pe care-l vom plăti
contestând neantul

tu zeul meu grec
eu amfora ta dacă
                                                  sculptură: Jonathan Darmon
şi totuşi
din când în când
vom muri puţin                                                             
aşa
din delicateţe

iacta alea est