cândva
în anii frumoşi
ca o copilărie a divinităţii
pasărea măiastră
sorbea noapte de noapte
ca dintr-o mină de dor
lumina clipocindă
în care luna-şi limpezea
vălul
îndrăgostite de ochii lumii
nestematele adâncului
urcau în scrânciob de ciutură
să-i răcorească cerului
fruntea plină de gânduri
s-a făcut pământ
rochia de mireasă a lunii Ludovic Basarab
acum Fântână cu cumpănă
doar lacrimile
mai pot împărţi gândului
cerul în două
ca o apă în care sufletul se îmbăiază
ori de câte ori se întoarce
din călătoria prin sine
fântânile nu-şi iau zborul
cumpăna împunge timpul cu amintiri
până se face frig în pieptul
luminii
de iubire
nu se divorţează uşor
cum nici măiestrele
nu seacă
de prea mult cântec
M-am maturizat un pic când am încetat să mai cumpăr tocuri și cămăși (p)
-
Servus, eu sunt Miruna și simt că m-am maturizat când am încetat să mai dau
banii pe tocuri și cămăși. Nu vi se pare că e semn că ești adult? Vezi
niște ...
Acum o zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?