caut cu privirea
la grinda cerului
biciul lui Dumnezeu
rămas uneori în cui
întrebările femeii sunt altfel
să ies din nesine
ca dintr-o apă neagră
joc şotron de lumină
pe sub sălciile vieţii
încep drumul înspre izvoare
invers decât ştiam
dinspre catapeteasmă
către pământuri
să mă îmbrac în lege
ca în taină
pruncul adus la botez
atunci de-abia
voi fi un râu de stele
coastă din soare
femeie
împărtăşită floare de rodie
prin miezul roşu
al luminii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?