poarta serii
închise în lumină
ochiul Măiestrului
Orgoliu
somnul trezi muzele adormite
de-un descântec al danaiadei
păsările din văzduh
întoarseră acasă fiul risipitor
vrajitoarea binecuvântă
ca-n fiecare noapte
coloana sărutului
adam şterse lacrimile prinţesei
îngenunchiată lângă
cuminţenia pământului
care născu primul strigăt
de la începutul lumii
Ecorseu
Pogany
cuprinsese o pană în zbor
şi aşezată pe-un scaun al nerostirii
cu tâmpla în mână
trimitea o scrisoare eternităţii
cocoşii tocmai cântau a treia oară
Miracol
Măiastra
templuind infinitul coloanei
legăna nemişcat
tăcerea
în pântecul ei izvora
dimineaţa
mă zidea
(Cântece violete)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?