Critică literară

Din ramă,
atâtea titluri

-că nu se mai ştiu chema pe nume-
se calcă-n picioare şi-mi bagă degetele-n ochi:
asta-i poezie?!
din întunericul-pe-jumătate
mâna flutură vultureşte
foaia pe care-au îndrăznit a se-aşeza, năstruşnice,
primele vise...
acum tac toate
înghesuite între două pete de tutun,
de pe degetele îngălbenite
ale unui prometeu legat de-o piatră,
ca de cuvinte;
-e drept-
pisica albă născuse mâţi cam mici,
dar sunt aaalbi, albi,
ca moliciunea întâiului sărut
şi zău că au învăţat să rostescă primele dureri:
a iubi, a plânge...
...asta-i poezie?!
eu, care n-ar fi trebuit nici s-ascut creionul!
cel mai tare, însă, deranjează
punctul ăsta pus preaaa în stânga deasupra inimii;
pauza asta prea-i către dimineaţă...
virgula aia n-are suficient spaţiu
sub fruntea literar adunată-ntre sprâncene!
asta-i poezie?

Fila se face din ce in ce mai mică
pe drumul dintre perii răzleţi de pe nas
şi cel prea lung crescut din ureche
-şi-napoi!-
ce îmi  mai rămâne din ea
se ascunde în cealaltă ramă,
în somnul pisicii,
lasciv, ca şi privirea femeii
în braţele căreia s-a refugiat, cu mâţii...

 

Spaima fuge brusc din mine,
ca o cioară după care copilul vecinului a tras cu praştia,
râsul stă zăbrelit între dinţii care l-au muşcat
pană la sânge...

 

Femeia din ramă surâde complice-
m-a recunoscut-
îi ştiu întreaga poveste de dragoste
călătorisem împreună ,odată,
cu trenul care mă purta de acasă la şcoală,
iar pe ea, de la o veşnicie la următoarea...
l-a părăsit fiindcă el n-a citit niciodată
cu mâna ei
scrisoarea!

 

Asfaltul din pereţi se crapă
şi-ngăduie regeşte să crească un fir de iarbă
-mai treci pe aici-

 

Pe trepte,
hohotul mi-o ia înainte,
se rostogoleşte înaintea mea,
lovindu-se de balustradă,
de ecoul porţii de fier de la drum...
în urma noastră,sărind câte două trepte,
pisica albă, şi ea
cu mâţii,
dintr-odată mari
şi rozulii ca mugurii piersicilor de pe stradă,
se caţără în braţele mele
într-un cântec respirat limpede,
tot mai limpede.

Primăvara trăsese un picior
cerşetoarei din faţa casei mele
preaascultarea...
putem intra amândouă!

 

Aflase şi ea că
Poezia
este Vulturoaica ce lasă 
ficaţii Poetului
în pace...

  (hermeneiană)