duminică, 19 februarie 2012

Critică literară

Din ramă,
atâtea titluri
-că nu se mai ştiu chema pe nume-
se calcă-n picioare şi-mi bagă degetele-n ochi:

asta-i poezie?!

din întunericul-pe-jumătate

mâna flutură vultureşte

foaia pe care-au îndrăznit a se-aşeza, năstruşnice,

primele vise...

acum tac toate

înghesuite între două pete de tutun,

de pe degetele îngălbenite

ale unui prometeu legat de-o piatră,

ca de cuvinte;

-e drept-

pisica albă născuse mâţi cam mici,

dar sunt aaalbi, albi,

ca moliciunea întâiului sărut

şi zău că au învăţat să rostescă primele dureri:

a iubi, a plânge...

...asta-i poezie?!

eu, care n-ar fi trebuit nici s-ascut creionul!

cel mai tare, însă, deranjează

punctul ăsta pus preaaa în stânga deasupra inimii;

pauza asta prea-i către dimineaţă...

virgula aia n-are suficient spaţiu

sub fruntea literar adunată-ntre sprâncene!

asta-i poezie?

Fila se face din ce in ce mai mică

pe drumul dintre perii răzleţi de pe nas

şi cel prea lung crescut din ureche

-şi-napoi!-

ce îmi  mai rămâne din ea

se ascunde în cealaltă ramă,

în somnul pisicii,

lasciv, ca şi privirea femeii

în braţele căreia s-a refugiat, cu mâţii...
 
Spaima fuge brusc din mine,
ca o cioară după care copilul vecinului a tras cu praştia,

râsul stă zăbrelit între dinţii care l-au muşcat

pană la sânge...
 
Femeia din ramă surâde complice-
m-a recunoscut-

îi ştiu întreaga poveste de dragoste

călătorisem împreună ,odată,

cu trenul care mă purta de acasă la şcoală,

iar pe ea, de la o veşnicie la următoarea...

l-a părăsit fiindcă el n-a citit niciodată

cu mâna ei

scrisoarea!
 
Asfaltul din pereţi se crapă
şi-ngăduie regeşte să crească un fir de iarbă

-mai treci pe aici-
 
Pe trepte,
hohotul mi-o ia înainte,

se rostogoleşte înaintea mea,

lovindu-se de balustradă,

de ecoul porţii de fier de la drum...

în urma noastră,sărind câte două trepte,

pisica albă, şi ea

cu mâţii,

dintr-odată mari

şi rozulii ca mugurii piersicilor de pe stradă,

se caţără în braţele mele

într-un cântec respirat limpede,

tot mai limpede.

Primăvara trăsese un picior
cerşetoarei din faţa casei mele

preaascultarea...

putem intra amândouă!
 
Aflase şi ea că
Poezia

este Vulturoaica
ce lasă 
ficaţii Poetului
în pace...

  (hermeneiană)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?