Mi-a fost dor să mai scriu

Ţineam demult ascuns
-şi nu prima oară-
cuvântul în buzunarul tăcerii
(e drept, în cel stâng, de la piept,
cel cu gustul dulce al mierii
şi-al puiului de căprioară)
ca pe-o sămânţă de busuioc
într-o amforă dacă...

Trebuia mai întâi
lupii tineri să mi-i las să treacă
până dincolo, dincolo de zare, 
unde-i numai verdeaţă,nu şi-ntristare                                                                   
şi unde durerea lunii                                              

nu se cuibăreşte cu de-a sila-n mare,                    
numai Arhanghelii, în plină dimineaţă,
poleiesc îngereşte alunii...

Miruiţi
de firul de iarbă primăvăratec
-deşi-i înspre toamnă-
dau să se-ntoarcă,
amuşinând nemurire din vânt,
lupani îmblânziţi de visare,când îi mângâi pe coamă să-mi toarcă,
indiferenţi printre ciute,
astfel încât nici un cerb
să nu poată pună pecetea
cum c-au ucis vreo silabă

Mi-a fost dor să mai scriu, ori să cânt...


Mi-a fost dor să răstorn amfora
în Cuvânt,
pe tăcute,
să-mi răsar busuioc, fără grabă,
să-mi fiu iar
roabei-neroabă
podoabă...

     (Cântece violete)

                                                          ARTA
                                            Lilianei Năstas Brătescu