Cântec de la fereastră

aseară ţi-am culcat în palmă
obrazul inimii
cu un sărut pe inelar
doar te-ai încruntat a cerul ploii
de primăvară ce întârzie logodna
cu ţărâna


deschid
spre miazănoaptea din deal
unde şi-ascunde iarna umerii costelivi
şi ridurile în petece alb-cenuşii
ca sub un fard prost
(dacă-mi pun make-up are vreun rost?)


vraja magului e încă firavă
ca un copil adus mai devreme pe lume
ascult mugetul de sub scoarţă
în genunchi viaţa cu fruntea în pumni
dedesupt
invocă lumina de la fereastra-etanş a gândului tău
măsurat  timpul nepăsării ţi-i
cât un blestem dinspre mamă


îngerii pământului
peticesc albverde poala sfâşiată a iernii
ce să mai coşi zdrenţele unei iubiri
vântul umblă prin odăile ierbii
făcând curăţenie de Paşti
(inevitabil atâtea de aruncat!)
întredeschişi ochii primăverii îmi mătură
treptele visului cu genele întâii rândunici
hai-hui doar zâmbetul câtorva păpădii
şi-o rază pe buzele dimineţii


ciocârlia urcă în adâncul zării
să-i sărute cerului talpa
câtă smerenie
sărutul meu degeaba


de la fereastră îţi scriu
cântec de dezlegat taina gândului
tu când împrimăvărezi?                                                       ARTA
                                                                                   Liliana Năstas Brătescu
              (Cântece violete)