marți, 20 martie 2012

In memoriam Romul Munteanu (Frumoşii micilor oraşe I )


                
                             
    “Un eveniment pentru inimă, oameni şi literatură a avut loc vineri, 2 septembrie, 2011, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Călan, eveniment prilejuit de întoarcerea "acasă" a celui care a fost Romul Munteanu, editor, profesor universitar şi critic literar, nume cu rezonanţă  în cultura europeană.”
     Aşa scriam astă-toamnă, aşa scriu acum, la împlinirea unui an de la marea trecere... Poarta plecării s-a deschis cu o zi înainte de a împlini optzecişi şi cinci de ani.
     Romul Munteanu, "un mare dascăl întru libertate în europenitate şi europenitate în libertate", cum bine a rostit în cuvântul său evocator scriitorul Mircea Tomuş, a avut o imensă contribuţie la integrarea literaturii româneşti în cea europeană şi, implicit, în cea universală, sau, cum am gândit atunci, omul potrivit la timpul potrivit...
     Ana Diana Munteanu, fiica celui plecat spre a reveni,ea însăşi editor,  învingandu-şi fireştile emoţii, ,a  rostit simplu, dar cu o elocinţă demnă de valoarea tatălui său, date biografice care ar face cinste oricărei personalităţi din sfera culturii româneşti:Doctorand în litere şi filologie la Universitatea din Leiptig, Premii ale Uniunii Scriitorilor, Premiul Menelaos Ludemis, Atena, 1980, Ordinul Steaua României în grad de cavaler, 2006, Palmes Academiques, acordat de Ministere de L'Education Nationale, Franţa, 1997, Chevalier des Artes, în grad de ofiter, 2000...
      Cel ce a scris şi publicat o vastă operă literară şi de critică literară, a fost omagiat în oraşelul nostru într-o atmosferă de adâncă emoţie , filmul prezentat la început, realizat in anii '90 la o televiziune naţională, relevând un om cald,o personalitate cu un debordant simţ al umorului,în timp ce  părul sau complet alb îi conferea o aură cu totul specială, toţi cei prezenţi la omagierea trecerii sale în nefiinţă în urmă cu un an, simţindu-i deplin prezenţa în sală...
       Alături de oameni ai  locului ,care l-au cunoscut sau nu pe  Romul Munteanu, profesorul Silviu Guga şi profesorul şi scriitorul Mircea Tomuş au evocat apropierea şi prietenia cu cel ce a devenit în anul 2000 cetăţean de onoare al municipiului Deva.Lacrimi în ochi au răsărit şi în ochii Paulinei Popa, scriitor şi editor  hunedorean.
       De remarcat este şi faptul că la acest eveniment au participat tineri care nu l-au cunoscut , dar care respectă şi preţuiesc valorile, "eroii locali". Scriitorii Ioan Barb şi Daniel Lacatuş trudesc de o vreme pentru a face cunoscută în rândurile cititorilor "Algoritmului literar" viaţa şi activitatea lui Romul Munteanu... şi nu numai a lui.
       Ana Diana a mai vorbit despre intenţiile sale de înfiinţare a Fundaţiei Europene "ROMUL MUNTEANU" , cu sediul central în Bucureşti şi un altul în oraşul Călan.
        Împlinindu-se  dorinţa celui ce a condus două decenii Editura Univers, urna cu rămăşiţele pământeşti odihneşte acum la umbra nucului din cimitirul bisericii, la Calanu Mic. Satul natal căruia scritorul i-a dedicat romanul autobiografic “O viaţă trăită, o viaţă visată”.
         În încheierea evenimentului -ce a durat cu mult mai mult decât se propusese- interpreta  folclorului românesc, fiică a Călanului Mic, Mariana Anghel, a cântat , evocator pentru toţi cei prezenţi, "Streiule, pe malul tău"...secondată de subsemnata, dăscăliţă la şcoala din Călan, interpretă de muzică populară , realizator de emisiuni Tv , nepoată a celui plecat din sat şi revenit acum întru cele veşnice...
         Cu sufletul plin, mi-am amintit şi eu , prilejuite de tatăl meu, care îşi venera vărul,  momentele de întâlnire în vreme cu "unchiul Romon"sau "domnul Romone" cum îl numea bunica mea şi mătuşă a  sa...Iată cum ţăranul îşi preţuia pe cei plecaţi din neam ,la oraş ,spre  a deveni "domni"...
         "Vinovat" de a-mi fi dăruit, încă din copilăria mea de ţărăncuţă, superlativul frumuseţii feminine prin prezenţa Luciei, soţia sa, înţeleg astăzi încă o "vinovăţie" înspre mine a celui care a fost şi va rămâne Romul Munteanu: cuvântul scris, cuvântul simţit, cuvântul trăit, cuvântul visat...

2 comentarii:

  1. Violeta Deminescu: va felicit pentru trairile si simtirile dumneavoastra. Si va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  2. Violeta Deminescu10 iunie 2012, 22:48

    Sunt onorată, domnule Novăceanu, de aprecierile dumneavoastră!
    Dumnezeu îmi dăruieşte zilnic porţia de lacrimă; astăzi prin cuvintele pe care mi le-aţi adresat cu atâta generozitate!

    RăspundețiȘtergere

Care e parerea ta?